Un Milion De Pași 34

Un Milion De Pași 34

-Nici nu îmi dau seama cine nu ne vrea împreună, e prea greu. Răspund ironic uitându-mă la Aris.
Acesta scoate telefonul din buzunar și cel mai probabil o apelează pe ea.
-Auzi mama? Dacă nu rezolvi problema cu poza să îți iei adio de la mine.

Nu auzeam nimic din ce îi spunea ea însă după față lui, nimic de bine.
Îl umple de nervi pur și simplu.

-Nu avea cine altcineva să se joace așa cu noi mamă.
Aaa, da? Bine! Pentru tine am murit.
Închide telefonul nervos și îl aruncă pe una din mese apoi se așează pe scaun și își trece cu mâna în păr.
De parcă nu era de ajuns începe Laura să mă certe pe mine.

-Cum ai putut gândi că așa ceva e adevărat?
-De unde să știu că nu? Te cunosc de câteva ore.
-Ok! Spuse mai liniștită. Ai și tu dreptatea ta.
Eu mă retrag și vă sfătuiesc să o faceți și voi căci se uita lumea încontinuu. Și tu, îmbracă-te nebunule.

Aș vrea să mă așez și eu după ce Laura pleacă însă tăticul meu drag apare în peisaj ținând de mână femeia pentru care ne-a părăsit acum câțiva an, în cealaltă mână avea o scoică și un copil superb cu ochi negri se zărește în el.

-Eu plec în cameră! Îi spun lui Aris și mă întorc cu spatele la ei făcând câțiva pași.

-Irena, nu pleca. Vreau să vorbim acum cât avem ocazia.
Mă opresc și mă întorc rânjind.

-Cu siguranță nu avem ce discuta. Îmi pare rău!
-Te implor!!!

Nu mai apuc să spun nimic căci Aris se ridică și se apropie de mine.

-Ascultă-l, nu te costa nimic. Îmi spune în șoaptă.
-Eu merg să mă îmbrac, noi discutăm după iubita. Bine?

Mă sărută pe frunte apoi pleacă și mă lasă singură cu ei.
Soția lui pare o doamnă foarte elegantă și frumoasă, nu mă miră că i-a sucit mințile în halul ăsta, însă nici tata nu e un bărbat urat, dimpotrivă dar la ce le servește frumusețea dacă sunt atât de haini?

-Ia loc fata mea, te rog!

Îmi trage scaunul și mă așez, o fac doar pentru că vreau cu adevărat o explicație de la el.
ÎI trage apoi scaunul soției lui și aceasta îi zâmbește și între ei pune scoica cu copilul. Am rămas blocata pe minunata fetița ce îmi zâmbea încontinuu dând din mânuțe.

-O cheamă Irena și pe ea. Îmi spune tata zâmbind.

Oo, i-auzi! Sa înțeleg că e fiica ta nu?
-Da, îmi răspunde mândru.

-Frumos! Să vă trăiască, copilul nu are nici o vină dar cum ai putut să îți faci viața atât de ușor? Noi brusc am dispărut pentru tine?

Nuu! Tu nu iubita mea, tu ai fost in gândurile mele zilnic.

-Și mama? Îi răspund rănită.

-Off, nu știu cum să îți răspund aici, tu ca și copil nu poți să înțelegi vreodată relația pe care am avut-o eu cu mama ta.Sincer, am crezut că va prinde curaj într-o zi și îți va povesti exact însă nu a făcut-o.

-Ce să îmi spună?
-Pentru tine ne-am suportat Irena, tu ai fost și ești sufletul meu.

-Mi-ai demonstrat! Îi răspund enervata.
Pe soția ta de ce ai adus-o? Nu cumva vrei să ne împrietenim?
Trage aer în piept apoi îmi zâmbește parcă, cu ultimele puteri.
-Aș fi cel mai fericit să se întâmple asta. Irena te rog să mă accepți din nou în viața ta, promit ca te ajut sa te muti aici, să vă mutați adică, tu și mama ta, cautam un job pentru..

-Mama a murit! Îi spun cu lacrimi în ochi apoi mă ridic de la masă și plec. Nu îmi mai pot ține lacrimile, nu mă mai pot abține.

Ajung în cameră și Aris abia ieșise din baie.
Eu mă așez lângă ușa și încep să plâng.

-Ce ți-au făcut iubire?
Se apropie și mă ia în brate apoi îmi șterge lacrimile ușor cu degetul mare.

-Hei, prostuța mea, frumoasa mea, nu mai plânge că ne supărăm.

-Nu mai rezist, nu fac față acestei vieți Aris.

-Ce cuvinte sunt astea? Îmi răspunde supărat.
-Vreau să plec departe de aici, sa nu mai știu de nimeni și nimeni să nu știe de mine.

-Pai, hai să plecăm.Ce ne reține?

-Tu nu vii cu mine.
-Ce? Nu mă iei cu tine?
Mă pune jos apoi începe să mă gâdile ca pe un copil.
-Unde pleci tu fără mine Aaa?

2 thoughts on “Un Milion De Pași 34

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *