Alb si Negru Partea 43

Alb si Negru Partea 43

Aăăă…păi.
Nu e nimeni, ii răspund agitată și închid telefonul.

-Ok, atunci putem continua ce am început, spuse acesta agățându-mă de solduri.
Eu îl resping, o fac cu mult curaj Nu mai puteam trăi așa.Îmi băteam joc de el, de mine si de toți.
Nu știam ce vreau sa fac, nu aveam un plan dar ce știam sigur era că nu ii mai pot fura ani din viata acestui om, chiar si mie.

Milan, trebuie să vorbim!

Acesta mă privește îngrijorat.
-Ia loc, te rog ! Ii spun calmă in timp ce ma așez pe canapeaua rece din piele.

Se așează tremurând.Se aștepta la ceva rău iar eu când îl priveam cât e de speriat parcă nu mai reușeam să vorbesc dar am făcut-o, am făcut-o repede.I-am spus tot, i-am povestit viata mea dinainte să îl cunosc, nu ii povestisem niciodată de asta, de fapt așa ne-am înțeles de la început, trecutul nu contează.Apoi, i-am povestit de apariția lui John in viata mea și cum mi-a dat viata peste cap.
M-am descărcat, in sfârșit am reușit

M-a ascultat cuminte si nu a scos un cuvânt in tot acest timp.

După ce am terminat, a început să plângă si m-a luat in brațe.
– Andreea, te rog.Fac orice, să mai încercăm.Poate ți-a lipsit ceva. poate…

Milaaan, dragul meu.Ai fost și ești un bărbat minunat, ii spun acestuia mângâindu-l pe obraz.Dar dragoste cu forța nu se poate, continui eu…
Meriți o femeie care să te iubească nu una ca mine.

Chiar merita si eram sigura ca își va găsi fericirea foarte repede.

Câteva minute bune nu s-a dezlipit de mine, apoi si-a șters lacrimile și mi-a zâmbit. Nu de multe ori l-am văzut plângând dar niciodată așa.Omul asta chiar m-a iubit ….a iubit o iluzie și el.

In aceeași seară i-am spus si lui Brian si nu a primit vestea foarte bine.Era de așteptat
El știa că tatăl lui a murit si de aceea a reacționat dur însa eram sigură ca după ce va trece timpul, va înțelege.

Era deja 3 dimineața, voiam să ma bag in pat dar parcă nu aveam stare.Eram emoționată, entuziasmată.Stăteam cu telefonul in mână si ma întrebam dacă să îl sun sau nu …

-Sa îl sun ? Să nu-l sun?

Mda, să îl sun.O sa o fac!
Înghit in sec și apelez, intre timp cobor scările să ies afară și aud soneria unui telefon.Mă uit in stânga in dreapta, nimic …
Se auzea de afară…
Deschid ușa și in fata mea era chiar John.

Avea in mână un trandafir roșu și un zâmbet foarte frumos.
Am început sa plâng si i-am sărit in brațe.
-Cum știi tu, mereu totul !

-Știu tot ce face soția mea si am știut mereu.
-Te iubesc ! Ii spun strângându-l tare in brațe.Am ales să fiu cu tine …

-Nu dragostea mea, Dumnezeu a, ales să fim împreună.Ce Dumnezeu unește, omul nu desparte.

-Ce filozof ai devenit 😂 ii spun râzând in hohote și îl lovesc ușor cu mâna pe frunte

El ma agată de bărbie si ma sărută apăsat.
-Am numărat zi cu zi, timp de 15 ani, am așteptat clipa asta mai mult ca orice.Clipa când voi fi alături de voi.

Deși au trecut anii, am simțit ca încă ești a mea și nimeni nu mi te va lua.Am simțit asta mereu

Îl ascultam ca pe o poveste
Toată noaptea am stat îmbrățișați pe banca din fața casei, de fapt cât mai rămăsese din noapte.La 6 dimineața am intrat si mi-am pregătit bagajele.Am hotărât cu John sa ne mutăm repede sa nu fie probleme însa problema era cu Brian.

In două ore am fost gata, Slavă Domnului Milan a plecat si ne-a scutit pe amândoi de un moment stânjenitor.

Nu m-am mutat imediat cu John, am locuit doar cu fiul nostru o perioadă, cât s-au cunoscut ei.Nu puteam sa ne mutăm cu toții ca si cum am fi o familie, îmi distrugeam copilul psihic si cel mai mult contează el.

S-a obișnuit, i-a luat ceva timp dar a făcut-o și ne-am mutat la vila lui John împreuna cu familia sa, de faptbunica si fratele lui erau mereu plecați dar in puținele dăți când ne vedeam ne simțeam super.

Jo s-a dovedit a fi un bărbat bun.Toți anii aceștia in care John a fost închis l-a ajutat si i-a fost alături.Nu l-a părăsit niciodată și într-un final a înțeles că trebuie sa renunțe la prostii si sa trăiască o viata liniștită.Eh, nu a înțeles oricum, a trebuit sa se îmbolnăvească foarte grav sa privească lucrurile altfel.

Milan pare că si-a găsit iubirea unde mă așteptam mai puțin, la Marie si intre ei se înfiripa ceva frumos deși niciunul nu vor să recunoască.

Eu in sfârșit simt ca nu mai trăiesc o iluzie.Mă trezesc in fiecare zi lângă bărbatul meu iubit, bărbatul la care am visat atâția ani, după care am plâns atât de mult, ma trezesc lângă acel John pe care putini l-au văzut la început, un John minunat.

Cea mai mare fericire oricum rămân copiii și iată că pot vorbi la plural, fiindcă după 15 ani in sfârșit la noi in casă va mirosi a bebeluș.Abia aștept să nasc si sa îl vad pe John si in rolul de tătic deși de câteva luni de când își petrece timp cu Brian, e grozav …
Se înțeleg atât de bine iar eu sunt atât de mândră când ii privesc...
Nu mai vreau nimic…
Iubesc ce am !

Final

3 thoughts on “Alb si Negru Partea 43

  1. Doamne, atât de frumoasă, am plâns ca şi cum a.şi fi fost acolo,am citit mai multe cărți dar asta ma emoționat până la lacrimi, nu.mi vine să cred k am plâns 😢😢😢…superbă❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *